Urasc I
Or sa fie mai multe, de aici I. “Urasc” pentru ca e inca adevarat, e la prezent, e ca si cum s-ar fi intamplat acum o clipa. Inca simt amaraciunea.
Clasa a 9-a sau a 10, ora de psihologie. “Copii, scrieti cateva cuvinte despre voi insiva”, zambi candida profa favorita a cohorte de elevi trecuti p-acolo inaintea-mi si cati or fi considerat-o la fel dupa. Am scris, am luat 6 spre 7, 7 trecut “cu ingaduinta”. Am profitat de-atunci incolo de unul dintre atuurile pentru care era printre favoriti: de la ora ei puteai sa chiulesti cu binecuvantarea-i. Altul era ca arata foarte bine. Si era tanara, deci ne intelegea. (N-am vrut sa folosesc smiley-uri pe-aici, in speranta ca textul va spune sau va sugera singur ce anume vroiam eu sa spun dar… acum nu ma pot abtine) *ala care se tavaleste pe jos, facand haz de necaz*