Stateam pe canapeaua din bar, capul tau se odihnea pe picioarele mele si eu iti mangaiam, incantata, parul; erai relaxat si linistit; pastrai o umbra de zambet intr-un colt al gurii; fumai una dintre tigarile tale favorite, din cele ce au gust ca toate celelalte, din punctul meu de vedere, doar ca astea au avantajul ca-ti lasa buzele dulci. Ti-ai ridicat ochii catre mine si m-ai intrebat daca totusi vreau, eu cea care ma laudasem ca am renuntat la tigari de ceva timp. Ti-am raspuns ca da, asa ca ai ridicat mana sa-mi dai tigarea; am avut o idee mai buna, zic eu: m-am aplecat spre mana ta, am cuprins tigarea cu buzele, fara sa iti ating degetele si am tras un fum. Mi-a placut sa-ti simt degetele frematand, atat de aproape de buzele mele, am zambit malitios si ti-am transmis in gand ca de data asta nu, apoi te-am privit: zambeai si tu, putin uimit, nu te asteptai sa fac asta - poate ca sperai, ma imbata un gand.

Am impartit fotoliul in seara aia; stateam fata in fata, singura lumina venea de la calculator - il lasasem sa murmure ceva acolo, nici nu mai stiu ce. Ne sprijineam in palme, amandoi putin aplecati in fata, ne priveam asa cum nu indraznisem pana atunci. Lasam sa se vada in ochi absolut tot ce ne trecea prin cap. Nici nu era nevoie sa vorbim, zambeam cand amuzati, cand incantati, cand seducatori; te simteam asa aproape incat am avut atunci impresia ca iti pot citi gandurile, ca te pot intelege, ca iti pot intelege nelinistile, gandurile, sperantele, atat in legatura cu noi, cat si in legatura cu tot ceea ce tine de tine si de viata ta, desi nu m-ai lasat sa privesc vreodata atat de mult din tine. Imi simteam stomacul strans, stiam ca sunt emotionata si ma incanta-enerva aceasta senzatie. Imi simteam pulsul batand undeva pe gat, in urechi. Simteam ca mi-e frig, mi-e cald, Vroiam sa ma iei in brate. Respiram de parca alergasem de la un capat al celelalt al lumii. Tanjeam dupa bratele tale, dupa buzele tale, dupa corpul tau, dupa tine; vroiam sa te am doar pentru mine, lipit de mine, sa te simt cu fiecare fibra a corpului meu. Si totusi… ai plecat.

Imi place sa merg iarna sau primavara la mare, am impresia ca marea e doar pentru mine. Atunci ma pot plimba in liniste, fara sa vad pe cineva prin jur cu orele; pot sa ma gandesc la nemurirea sufletului, sa strig si sa injur si sa impart cu cerul si cu pamantul tot ce am de impartit, fara sa ma deranjeze cineva cu vreo privire, cu vreun gest sau cu vreo respiratie. Totul pare ca se opreste, doar eu si valurile respiram.
Ne-am intalnit pe la 2 dupa-amiaza. Toata lumea se pregatea pentru sarbatoare, doar se apropia Pastele. Am plecat sa ne plimbam pe malul marii, fara sa ne observe cineva. Am mers pe faleza, pe unde am mai vazut ceva oameni, apoi am mers pe plaja pana cand nu am mai auzit masini, nu am mai vazut oameni sau orice altceva in afara de nisip, cer si mare. Si de noi doi. Nici macar nu ma tineai de mana; erai ocupat sa-ti tii o mana in buzunar si in cealalta nelipsita tigare. Mi-am bagat si eu mainile in buzunare, ca orice bulevardist care se respecta. Si totusi, departe de a simti indiferenta pe care ti-o aratam. Imi imaginam scena de 2 bani specifica oricarui film romantic care se respecta: el o tine pe ea de mana, asa… din senin sii ii declara dragostea vesnica. Si pe mine ma amuza gandul asta, pufneam in ras. M-ai intrebat ce ma amuza asa de tare iar eu n-am indraznit sa-ti spun, doar am scuturat din cap. Ne-am oprit si ne-am asezat pe nisip acolo unde eram siguri ca n-o sa ne vada nimeni. M-ai luat in sfarsit in brate si m-am lasat coplesita de fericirea aia simpla, dar puternica, de a ma simti protejata de bratele tale, de parca nimic nu ma putea atinge acolo, doar tu. Stateam pe nisip, tu in spate, cu barba sprijinita de umarul meu, iar eu in fata, si priveam cum se joaca valurile cu nisipul. Ma gandeam la ce ar putea sa urmeze acum: poate vom face dragoste acolo, pe plaja - cea mai draga dintre fanteziile mele; poate nu se va intampla nimic - vom sta asa si la un moment dat ne vom ridica si vom pleca spre casa. Nici nu te puteam privi, nici nu indrazneam sa te intreb “bun, si acum…?”. Zburdam printre stari: cand incantata, cand tematoare, cand enervata. M-am hotarat sa fac ceva, nu mai suportam sa nu stiu, dar nici nu indrazneam sa te intreb, asa ca m-am desprins din bratele tale si m-am ridicat. M-ai intrebat surprins “pleci?” iar eu… am inceput sa ma dezbrac. Ai facut ochii mari; eu am zambit angelic si ti-am raspuns ca ma duc sa fac o baie in mare. A fost randul tau sa pufnesti in ras, randul meu sa te intreb “Ce?!” si iara randul tau sa scuturi din cap. Deja incepusera sa se observe ceva stele cand am intrat in apa. M-am jucat putin pe-acolo, incercand sa scap astfel de toate emotiile contradictorii si nebune care loveau in peretii sufletului meu. Apoi m-am intins pe spate in apa, cu bratele intinse - pluteam undeva intre stele, nu mai faceam diferenta pentru ca apa se oglindea in cer si cerul in apa. Te-ai hotarat intr-un final sa vii si tu, asa ca ne-am jucat putin, ne-am imbratisat putin apoi… ne-am imbracat si am plecat spre case.

Si apoi… E seara, amurg, acel moment al zilei pe care nu il mai observi atat de des si pe oriunde… pot sa vad fiecare culoare cum paleste incet in noapte… pot sa simt ceea ce ziua nu reusesc, fiind mult prea suav, fie ca e vorba de-un fosnet, de-un miros… usor, ca o adiere ce te incanta si apoi noaptea, cu toata puterea, fermecandu-te, facandu-te sa crezi in zane, in aerul unduitor si matasos al noptii.
Iti vad mainile pe corpul meu, te pot simti mangaindu-ma… te simt pe tine sub mainile mele, ai pielea calda si fina; iti simt buzele alintandu-le bland si malitios pe-ale mele… iar buzele mele iti raspund nerabdatoare la chinul tandru pe care mi-l provoci… imi place sa te mangai, stii? sa te simt tresarind sub atingerea mea… ce bucurie…
Suntem afara, sub cerul liber… stam intinsi pe-o patura, doar luna si stelele ne vad si sclipesc catre noi complice… miroase a tei, a regina noptii, a caprifoi, a pamant.
Sufla usor si vantul, cald… si ma-nfioara… aproape ca-i confund suflul cu al tau…
Si ma trezesc, toata infiorata, toata calda si dorind… si tu nu esti langa mine… atunci imi dau seama ca iara ai fost tu, visul meu… nu indraznesc sa intreb de ce nu esti langa mine, regret atunci foarte tare un lucru… ca nu am curajul sa te caut si in viata reala…