Daca m-ai vedea pe strada, ti-ai da seama ca as vrea sa ma strangi in brate? Nu ar trebui sa ma cunosti, mie poate ca mi-ar placea sa te cunosc, dar… ai simti ca am nevoie de o bucatica din tine, din puterea ta, sa ma sustina, sa ma protejeze?
Daca m-ai lua in brate si eu ti-as spune ca “nu e nevoie, stai linistit”, m-ai crede? Mi-ai auzi raspunsul de pe buze sau mi l-ai citi in ochi? Pe care l-ai alege, daca raspunsurile ar fi diferite? Te-ar interesa?
Imi vine sa urlu: “ma doare!” ca atunci cand… vroiam sa spun cand eram mica, dar nici atunci nu urlam. Nici n-as sti sa-ti spun ce sau unde, dar, cred ca daca m-ai acoperi cu sarutari, m-ai vindeca. Si, ca sa fiu sigura ca durerea asta surda si incapatanata nu ma mai deranjeaza, o sa-ti pretind sa faci asta in fiecare zi sau noapte, pentru totdeauna. In schimb, ma ofer pe mine, asa cum sunt, asa cum as putea sa fiu, asa cum… nu stiu, aici doar cerul e limita.
De vrei sa ma intrebi, daca te-as vedea pe strada, mi-as da seama ca ai nevoie de o imbratisare, ti-as citi-o in ochi, dar mi-ar fi teama sa ti-o ofer. Pentru ca n-as sti daca vrei sa fiu eu aceea care…