Nu chiar atat de live si cu o atitudine mai mult spre incantare, post-ul meu se refera la: ninge in Bucuresti! In momentul in care a dat buzna un anumit copil in baie, peste mine, ca sa-mi spuna ca afara ninge, gata echipata de plimbarica prin prima zapada si cu planuri mari de bulgareala, tocmai faceam un dus. Pe care l-am terminat extrem de rapid, total contrar bunelor mele obiceiuri; dupa care, cu parul ud si aproape leoarca, m-am imbracat rapid, am cautat o sapca/fes/caciula sau ceva sa tina loc de asa ceva (am gasit ceva din categoria asa ceva: un fular/sal oarecum suficient), in consecinta s-ar putea sa ma bucur si de-o raceala mai serioasa. Tot n-as regreta, ar fi ceva ce mi-ar aduce aminte!
Nu vreau sa aud opinii contra cum ca mai mult e mocirla, ca e cam spre ploaie amestecata cu zapada sau orice altceva de acest gen.
Ninge! Adineauri m-am intors de afara, unde am fost cu cateva scopuri precise: sa stau in ninsoare (facut, tinut ochii inchisi, respirat aerul rece si curat), sa mananc un bulgare (facut, inca incantata de gustul primei zapezi, visat la capturarea vreunui fulg mai indraznet de pe buzele cuiva), sa ma plimb prin ninsoare (facut, dat o tura de bloc), sa-mi fac planuri cu privire la si centrate pe ninsoare, zapada (facut, cei care vor suferi sa indrazneasca sa povesteasca urmarile faptelor si planurilor). M-am bucurat de fiecare moment. Si am luat hotararea ca sa-mi umplu mp3-player-ul cu melodii de sezon, inclusiv colinde. Eventual o sa-i lipesc si ceva beteala pe firul de la casti. Si-o sa-mi agat si globuri pe post de cercei la urechi.
Miroase a brad, a optimism, a intalniri cu amicii la o bulgareala urmata de un vin fiert spre consolare, a sperante. Sperante, sclipiri de viitor promitatoare, strafulgerari de optimism (nu vreau sa spun mai bine pentru ca asta e in majoritate dusmanul binelui) am intrezarit in fiecare vitrina, in fiecare balta cu impresii de Marea Neagra, in fiecare geam.
Si sunt inapoi in casa, si tocmai scriu. Si ma bucur de-o ciocolata calda, evident ca in scopuri terapeutice. Exista si vin dar mi-e o lene de ma doare ca sa stau acum sa-l fierb. Plus ca e rosu, e de anul asta, are gust cu pretentii de Rai asa ca n-are rost sa-l chinui prin vreun ibric.
Sunt incantata.