M-am lasat sedusa si am abandonat, totul intr-un interval de 30 de minute…poate chiar mai repede…
Povestea se desfasoara astfel: dupa o iesire in oras cu prietenii si o scurta plimbare, a urmat drumul catre casa si momentul cand m-am lasat sedusa. N-as putea sa spun de ce - el, dragut si asa mai departe, major, cu un amic, posesor al unora dintre cele mai uzitate clisee in materie de agatare - dar m-am lasat prinsa in joc. Probabil pentru ca era aproape 12 noaptea si vroiam sa-mi incep saptamana cu un zambet sau pentru ca am avut un moment de slabiciune sau poate pentru ca mi-au placut toate platitudinile alea debitate fara suflare si cu multa convingere (un scurt exemplu: el:”mi-a dat mama in grija pisica pt 10 zile si io…am pierdut-o”; eu: mda, si?). Oricum, am coborat impreuna din masina, ne-am tinut de mana si ne-am asezat pe o banca; totul s-a desfasurat intr-un decor romantic: pe sub castani inalti, cu un amestec de frunze galbene si verzi, cu luna aproape plina si stralucitoare, liniste… nici nu credeai ca esti aproape in mijlocul orasului.
En fin, a venit si momentul primului sarut: eram nerbadatoare, recunosc… insa eu: “ala are balconul vopsit in portocaliu? ce super tare!!”. Si el care se straduia saracul sa ma faca dulce ca o piersica, ba poate mai mult decat atat, ca o nectarina (pai da, mi-am pierdut puful in proces, cred ca a fost vorba si de cateva pene…)
Mai stam de vorba, mai iara cateva giugiuleli si sarutul numarul doi. Eu: “concentreaza-te…e noapte, stelele, luna… inchide ochii, deschide gura; ce dracu’…nu ti-ar fi rusine, la cat se straduieste bietul…”. Procedez in consecinta si… hmmm… ma ia somnul; de fapt, e mai rau…cred ca am fost atat de “absorbita” si de “infierbantata” de moment si de sarut incat am adormit… Si urmeaza momentul cand am abandonat.
Dupa acest eveniment ii explic destul de clar ca nu e cazul sa ne mai vedem, ca pur si simplu
nu e genul meu si ca asta n-ar putea sa mearga vreodata. El imi cere numarul de telefon; eu ii spun de un numar al unei companii private de telefonie, dar il anunt ca aparatul respectiv se afla in camera surorii mele mai mari deci va fi cam greu sa raspund taman eu si ca, mai mult ar deranja-o pe sora in discutie (mare noroc cateodata cu surorile astea…). El insista si-mi cere un id sau o adresa de mail; eu, nedorind de nici o culoare sa-i dau asa ceva, ii explic ca am dar nu prea folosesc… ca pot sa-i dau mail-ul unei prietene si asa mai departe (intre timp si pentru astfel de cazuri mi-am facut un al doilea profile pe yahoo mess… ajuta intotdeauna). El, si mai amarat, imi cere sa ne intalnim 10 minute pe saptamana; eu mi-am spus ca pur si simplu n-are rost, ca nu simt ceva pentru el, ca nici nu cred ca o sa fie cazul asa ca i-am zis, pentru a ‘nspe mia oara nu.
Dupa ce l-am supus acestui tir de nu-uri, imi cere sa-l sarut. Ma execut supusa. M-am gandit ca un sarut de noapte buna ar putea sa-l faca sa suporte situatia mai usor. El imi explica, putin suparat, ca sunt ilogica. Eu ii raspund ca am tot dreptul sa fiu ilogica, ca doar sunt femeie (bune platitudinile si cliseele cateodata). El ajunge la concluzia serii (lui): “mda, eu sunt realist, eu ma uit la stiri… dar tu… tu te uiti la Matrix!”, concluzie exprimata cu o mutra foarte plouata si care trebuia sa ma faca sa-mi fie rusine de alegerea mea (sigur ca nu!!). Singurul efect al acestei concluzii a fost un zambet involuntar…pentru ca mi-am adus aminte ca in Matrix joaca Keanu Reeves si…

Concluzia serii mele? Unde nu exista atractie… mai bine nu incerci; e mai simplu sa spui nu de la inceput decat sa tarasti o astfel de relatie care putea sa faca mai mult rau decat bine. De asemenea, un alt mai bine: mai bine singura decat prinsa intr-o relatie de dragul relatiei; cred sincer ca are absolut zero farmec.
Asa ca am ajuns acasa, m-am amuzat, mi-am facut baie si am folosit toate cremele disponibile, pentru fata, maini, corp si picioare, astfel incat, la final, miroseam precum raionul de parfumuri de la doua hypermarket-uri de pe-aici de langa casa…